12 bărbați povestesc momentul în care s-au îndrăgostit

De ce se îndrăgostesc bărbații

Dragostea apare în cele mai neașteptate momente și în cele mai inedite feluri. Și, pentru că știm deja că femeile și bărbații sunt diferiți, am decis să îmi îndrept atenția către domni. Așadar, i-am întrebat care a fost momentul în care au aflat că s-au îndrăgostit. Ce a ieșit, aflați mai jos 🙂

de ce se îndrăgostesc bărbații

12 bărbați povestesc momentul în care s-au îndrăgostit

„Eram împreună de 2 luni, când s-a oferit să gătească ceva, deși nu are nicio treabă cu bucătăria. La vreo 15 minute s-au auzit niște zgomote și m-am dus repede să văd despre ce este vorba. Am găsit un haos în bucătărie, vase murdare peste tot. Iar ea… era plină de făină din cap până în picioare. Când m-a văzut, și-a suflat o șuviță de pe față și a ridicat din umeri. A fost atât de drăguț momentul, încât am știut pe loc că m-am îndrăgostit de ea. Au trecut 7 ani de atunci.” – Luca, 31 ani

„Mi-e destul de greu să spun când m-am îndrăgostit iremediabil, pentru că au fost multe momente marcante, dar cel mai tare a fost printre primele întâlniri. Am coborât la metrou să o conduc acasă și, de la Unirii până acasă (vreo 5 stații) și am mâncat împreună dintr-un borcan de 500g de Nutella. Asta la oră de trafic moderat, în timp ce toți se uitau la noi și tânjeau după o linguriță din nectarul dulce. Best Date Ever!” – Alex, 27 ani

„Am planificat un first-date cu care să fac impresie, la un restaurant scump. Întâlnirea a mers groaznic. Am condus-o totuși acasă. Am început să traversăm parcul și am ajuns în dreptul unui loc de joacă pentru copii. Pe asfalt era desenat un șotron, pe care ea a început să-l sară, râzând ca o bezmetică. Mi-am zis „what the fuck” și am început și eu să mă prostesc, oricum nu mai conta. Întâlnirea s-a terminat pe la 4 dimineața cu noi fugăriți de paznicul parcului, plini de praf  și terminați de râs. Când ne-am oprit din alergat și am văzut-o cu machiajul întins și ciufulită, mi s-a părut cea mai frumoasă femeie din lume. M-am îndrăgostit pe loc. Am menționat că între timp a devenit soția mea? :)” – Dan, 35 ani

„În prima lună nu prea dădeam mare importanță relației și mai ieșeam și cu alte fete. Fostele plângeau sau făceau crize de gelozie când aflau. Dar nu ea. Ea a aruncat cu o sticlă spre mine, în timp ce mi-a tras cea mai furioasă privire pe care am văzut-o în viața mea. Și apoi a ieșit glonț pe ușă. Am fost șocat timp de câteva secunde și apoi am simțit cea mai dubioasă chestie în stomac. Mi-am dat seama că m-am îndrăgostit, așa că am fugit după ea, desculț și fără tricou, pe scări. Am prins-o în fața blocului, timp în care toți vecinii se uitau la noi ca la circ. Suntem împreună și acum și jur că m-am făcut băiat cuminte.” – Marius, 30 ani

„Am vorbit pe net vreo lună (deh, suntem în era Facebook-ului), am fost și plecat și n-am apucat să ne vedem. Când a venit momentul, eram deja atras de mintea ei. Așa că, atunci când ne-am întâlnit pentru prima oară, am păcălit-o să se uite într-o direcție și am venit din alta. Și am luat-o în brațe și am sărutat-o, înainte să spunem ceva. Și am știut atunci ceea ce știu și acum, după aproape doi ani împreună.” – Sebastian, 28 ani

de ce se îndrăgostesc bărbații

„Am scos-o în oraș, să ne cunoastem mai bine, deși ne știam oarecum, ne întâlneam pe la concerte. După ce am plimbat-o de pe la 11 seara până dimineața la răsărit, am discutat vrute și nevrute și am cutreierat, cred, toate straduțele de pe lângă Calea Victoriei, Cișmigiu sau parcul Izvor, era cazul să ne îndreptăm către casele noastre. Nu de alta, dar eu munceam în ziua aceea. Am dus fata acasă, am urmat toate povețele alor mei despre comportamentul unui gentleman și, când să ne luăm la revedere, am încremenit și nu am fost în stare să o sărut! Tot răul spre bine, așa mi-am croit drum spre o a doua întâlnire, dar până atunci am stat ca pe jar, repetându-mi încontinuu ce bou am fost. Cred că atunci m-am îndrăgostit de ea și mi-am zis că a doua șansă nu trebuie irosită.” – Gabi, 34 ani

„Am văzut-o în redacție și mi s-a părut drăguță. Nu știam despre ea decât că are un evantai portocaliu, așa că i-am luat unul și mai misto. Când i l-am dat, am văzut cel mai frumos și sincer zâmbet. Ăla a fost momentul. A recunoscut și ea când era deja prea târziu. A fost singurul moment care ne-a apropiat. Tot ce a urmat ne-a îndepărtat. Dar a rămas momentul ăla.” – Mihai, 27 ani

„Londra, aeroportul Heathrow. Pe drumul înspre aeroport, taximetristul îmi spune, fără să îl întreb nimic: “tot ce contează în viață este muzica”. Londra, Heathrow, terminalul de plecări către Paris. O oră până la decolarea avionului. Stau întins pe un fotoliu, Tom Waits în căști (Hope I don’t fall inlove with you), privirea se pierde pe geam, către avioane, soare și un cer perfect. Lângă geam, o brunetă înaltă cu ochi mari, albaștri ca cerul, se joacă cu niște degete incredibil de lungi în raza de lumină care curge ca o coloană pe podea. Din când în când îi intră părul în ochi și de fiecare dată când își îndepărtează șuvița intruzivă, își scapă telefonul. În 10 minute și-a scăpat telefonul de 4 ori. Mă amuza să o privesc, o amuza să fie privită. Mă ridic și mă așez în fața ei, zâmbind. “Wanna help me catch the light?”, mă întreabă cu un accent franțuzesc ca un clișeu dintr-un film de Hollywood. “In a coffee cup” îi răspund cu un clișeu pe măsură. Ne ridicăm, sunt două rânduri la cafea. “I’ll race you to the coffee”, îmi zice, în timp ce se lupta din nou cu o șuviță lungă, neagră. Îmi spune că e din Paris, e violonistă și că are un proiect de suflet cu care cântă Tom Waits și Django Reinhardt. Mă întreabă ce ascultam la căști, îi răspund Tom Waits. Mă privește atent, cu privirea de turcoaz și îmi spune, zâmbind din vârful buzelor: “Tot ce contează în viață este muzica.” A fost dragoste la prima auzire.” – Ciprian, 32 ani

„A doua întâlnire. Tocmai își cumpărase o poșetă nouă, de aia de arată ca un sac, care fusese foarte scumpă. Era foarte entuziasmată de ea. Deja mă gândeam că poate e cam pisi și ar trebui să o conduc acasă. Când să deschid gura, o văd cum aruncă poșeta din mână și dispare de lângă mine. O femeie căzuse pe stradă, iar ea a sărit să o ajute, fără să îi pese de nimic altceva. M-am blocat pentru câteva secunde, văzând-o cât de grijulie și de atentă e cu femeia aceea străină. Și cred că atunci m-am îndrăgostit. Atunci am înțeles că discuțiile voastre despre poșete sunt ca discuțiile noastre despre mașini și nu am mai judecat pe nimeni pentru asta.” – Dragoș, 29 ani

„În drum spre a treia întâlnire, m-am oprit să-mi iau un sandwich de la Mc’Donalds. Mânânc de rup de obicei și n-am vrut să sperii fata. Am luat-o de acasă, am discutat, ne-am plimbat și la un moment dat observ că am ditamai dâra de maioneză pe șlițul de la pantaloni. Credeam că intru în pământ de jenă și am încercat să bag o explicație. „Și eu care credeam că te bucuri să mă vezi”, mi-a zis. M-am îndrăgostit pe loc.” – Andrei, 24 ani

„Stăteam întinși în pat, iar ea mi-a mărturisit că nu a iubit, cu adevărat, niciodată. Mi-a povestit și despre formele de egoism, despre răceala caracteristică ei, despre faptul că nu crede în finalurile fericite și în adânci bătrâneți. Cum ar fi putut? Eu o priveam cu interes și îi spuneam cum mi-aș dori să-i pot demonstra că iubirea adevărată există. “Acum privim în gol și rememorăm experiențe”, a conchis ea. Câteva minute mai târziu, într-un stil care îi aparținea în totalitate, a sărit din pat, cu vocea parcă renăscută – “Mâine îți voi citi o poezie care-mi place mult”. “De ce mâine?”, am întrebat eu, ignorant. “De ce nu?”, a răspuns după câteva momente de pauză, întrebându-mă, din priviri, cum aș fi putut să nu intuiesc un răspuns pe cât de simplu, pe atât de cuprinzător. Un prieten i-a spus la un moment dat că mai bine s-ar juca pe calculator decât cu mințile oamenilor. Un altul a întrebat-o dacă îi place felul în care fumez. Nu știa cu exactitate… iar atunci când încerca să caute un răspuns, devenea emoționată și se pierdea în cuvinte: “Știu ce vreau să știu. Stai, ăsta e silogism, Doamne… fac totuși parte din categoria sexului feminin și am datoria de a face pe indecisa. Așa că poți să îmi zici ce faci?“. Mi-am dat seama atunci că nu era și nu va fi niciodată precum alte fete pe care le cunoscusem, lucru care m-a făcut să o îndrăgesc atât de mult…” – Mihai, 26 ani

„Nu știu cum a fost la alții, dar la mine iubirea s-a conturat în timp. Nici măcar azi, după mai bine de trei luni nu știu exact dacă iubesc, e o miză prea mare și responsabilă, dar dacă iubirea înseamnă să vrei să cânți în fiecare zi, să vrei să-i șoptesti dimineața când te trezești lângă ea în brațe, să îți dorești să o săruți și să-i furi sărutul pe stradă, acasă, în parc, înseamnă probabil că iubesc și că sunt îndrăgostit. Nu știu exact momentul în care am început să mă îndrăgostesc de ea, de buzele ei, ochii ei, inteligența ei sclipitoare, dar știu că în ziua în care am sărutat-o, am devenit “ușor dependent” de buzele ei și atunci când o țin de mână și o sărut, nu știu nici să mai măsor timpul, si nici cât de mare sau mic e spațiul din jurul meu. De ce am început să o iubesc? Pentru că e imprevizibilă, pentru că e complicată, are un zâmbet care poate topi orice urmă de îndoială, pentru că așa cum este, e ce am nevoie, ce vreau, ce-mi trebuie. Nu știu să număr timpul alături de ea în zile, ore, minute îl număr în schimb în frame-uri cu zâmbete si mii de săruturi, cuminți sau obraznice. Și când te gândești că totul a început cu un pahar de vin și a continuat cu o discuție despre orice, de Ziua Fericirii… ” – Bogdan, 33 ani

1 comment

Leave a Reply

%d bloggers like this: