2019 in review

Am trecut anul acesta de la agonie la extaz. De mai multe ori. Și-am supraviețuit. Cumva. Și-mi dau seama că Dumnezeu nu-ți dă mai mult decât poți duce, dar și că unele răni nu se închid vreodată. Că timpul nu este întotdeauna pansament al uitării și că dragostea adevărată, profundă, rotundă, e un reminder mai feroce decât orice umbră s-ar putea așterne peste memorie.

Anul acesta am călătorit într-un loc în care, cumva, m-am simțit acasă. Un loc contrastant, cu miresme orientale și cu adieri de life goals.

M-am căsătorit apoi civil, în cea în care am crezut că este cea mai emoționantă zi din viața mea. Eu, cea care lătra cu îndârjire că nu crede în nunți, m-am trezit tremurând de emoție și dragoste, alături de cel de-al doilea om magic pe care l-am cunoscut în viața mea.

L-am îngropat apoi pe primul om magic pe care l-am cunoscut, nanu, al doilea meu tată, la doar o săptămână după ce destinul a anunțat solemn că are cancer. L-am pierdut și uit asta constant. Căci pentru mine va fi mereu acolo, în Cernu, în casă copilăriei mele, în care am rostit prima oară iubirea, curiozitatea și speranțele.

L-am îngropat, pentru ca a doua zi după să aflu că tata are cancer. Am trăit atunci din nou frica de a pierde, doar că furia combinată cu teamă au scos din mine o putere pe care nu am știut că o am. Pe el l-am salvat. S-a vindecat și am pornit mai departe.

M-am căsătorit religios, în cea în care a fost cu adevărat cea mai emoționantă zi din viața mea. Pentru că n-am trăit nicicând bucurie mai mare. Și nici emoție. Nicicând n-am tremurat de dragoste mai profund. Și nicicând n-am simțit timpul zburând mai repede. Am păstrat însă privirile pline de iubire din clipa în care am rostit cel mai frumos „Da” din viețile noastre.

Și ne-am întors apoi în locul pe care l-am descoperit la începutul anului, pentru că aveam nevoie să ne simțim din nou acasă.

2019 a fost un an al emoțiilor de toate felurile, care mi-au arătat că mai sunt multe de trăit, de învățat, de descoperit.

Sper, totuși, ca 2020 să fie și mai de treabă. Mult mai de treabă.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: