Poate suna siropos, dar Raiul Dunării chiar există. Este, de fapt, numele unei pensiuni din satul Vinci, Serbia, la doar câțiva kilometri de Golubac și la 2 ore de condus de granița cu România.
Satul Vinci, Serbia – Roadtrip, Ziua 2
Puțin peste 2 ore durează călătoria din Drobeta până în satul Vinci. Un drum cu peisaje extraordinare, încă de la apropierea de granița cu Serbia. În cazul nostru a durat puțin mai mult, pentru că am plecat (cu greu și strângere de inimă, ce-i drept), de la Conacu’ Boierului, din Ponoarele.
Partea românească este senzațională, cu drumuri bune și peisaje de vis. Drumurile sunt, pe alocuri, în lucru, așa că te poți aștepta la trafic. Nu este o situație dramatică, dar se stă pe loc câteva minute bune.
La vama cu Serbia, treaba merge destul de repede: se stă în jur de 10 minute. Drumul până în Golubac este bun, dar nu prea poți să mergi cu viteză mai mare de 60 de kilometri pe oră, pentru că sunt foarte multe serpentine și, pe măsură ce te apropii de destinație, sunt zeci de tuneluri prin munte. On the bright side, pe partea dreaptă va fi mereu Dunărea, cu peisajele ei senzaționale, care face ca timpul să treacă mai repede.
Cazare în satul Vinci – Dunavski Raj (Raiul Dunării)
Pensiunea Dunavski Raj a fost deschisă în anul 2003 și este o afacere de familie. Se află într-o pădure de pini, aproape de Dunăre, iar grădina sa arată ca o poveste scrisă frumos de către natură.
Noi am fost întâmpinați de către Ivan, fiul propietarilor, care ne-a arătat ce și cum se întâmplă prin zonă și ne-a ținut companie. Toată lumea este foarte amabilă și primitoare.
Vila are și o grădină proprie cu legume, din care proprietare face salate delicioase și, cel mai important, sănătoase. O cină completă (noi am avut ciorbă de pește, pește la grătar cu legume, salată de roșii cu brânză și clătite) costă 10 euro de persoană. Pensiunea oferă și un teren de tenis, care nu este în cea mai bună formă, dar îți permite să joci măcar tenis cu piciorul.
Micul dejun este inclus în prețul camerei (48 de euro/noapte) și constă într-un mini-bufet suedez cu home-made food.
Teoretic, pensiunea are 3 stele. Practic, eu i-aș da 2 stele, pentru că, deși cameră arată decent, baia este la muerte de la pasion. Din păcate, este singura cazare cât de cât ok disponibilă în zonă, așa că noi nu am prea avut de ales. Eu v-aș recomanda să treceți aici, pe timpul zilei, vreme de câteva ore, să beți o limonadă în hamac sau în foișor, să vă relaxați și apoi să plecați către altă destinație.
Aventuri în Raiul Dunării
Vă spuneam, încă din titlu, despre aventuri. O parte au fost frumoase, iar o parte au fost… interesante. Căci așa îi șade bine unei povești.
Grădina pensiunii este, de fapt, o parte dintr-o pădure de pini, decorată frumos cu hamace, foișoare, leagăne, flori și un mini-iaz, plini de broscuțe. Minunat loc de relaxare și odihnă, citit și plimbare.
Asta până la lăsarea nopții. Pentru că imediat ce se întunecă, apar o multitudine de insecte zburătoare și târâtoare, care au ca unică menire să te ciupească și să se așeze/urce pe tine. Norocul nostru că eram pregătiți cu Farmec Repelent pentru țânțari și căpușe, căci altfel am fi plecat ciuruiți de aici.
Când am rezolvat problema cu insectele și eram pregătiți de cină, s-a luat lumina. Nu doar la pensiunea noastră, ci peste tot în zonă. Așa că am luat cina, la lumina lumânărilor și atât. Pe principiul „fă rai din ce ai”, am considerat-o un moment romantic și am trecut peste. Lumina a venit înapoi în mai puțin de o oră, așa că all good.
La Dunavski Raj nu se acceptă decât cash. Lucru pe care mi-ar fi plăcut să-l știu mai devreme. Dar, cu mintea la vacanță, am uitat să întrebăm, așa că la plecare ne-am trezit că nu avem suficienți bani cash. Astfel că a trebuit să mergem în Golubac, la bancomat, să ne întoarcem la pensiune, să plătim și abia apoi să ne continuăm călătoria. Dar totul e bine atunci când se termină cu bine.
Cetatea Golubac
Cu 10 kilometri înainte de Dunavski Raj, în Golubac, se află frumoasa cetate Golubac. Fortăreața a fost construită pe locul unui sit roman, în urmă cu aproximativ 700 de ani, față în față cu localitatea Coronini din județul Caraș-Severin și este înscrisă în lista monumentelor culturale de importanță excepțională din Serbia.
Cetatea Golubac are zece turnuri și un șant de apărare și pare crescută direct din stâncile muntelui. Numele i se trage de la o legendă care spune că în cel mai de sus turn al cetății a fost închisă regina Bizanțului, Elena cea frumoasă, care a crescut porumbei, îndrăgostită fiind de gingășia și frumusețea lor. Astfel, fortăreața a primit numele Cetatea Golubac, adică Cetatea porumbeilor.
2 comments