Cred că fiecare om din lumea asta a fost măcar o dată în viață la un interviu de angajare. Unele interviuri au decurs bine, altele nu. Dar ce ne facem atunci când mergem la un interviu pentru un job pe care chiar ni-l dorim și primim o întrebare… absolut absurdă?!
Am stat de vorbă cu câteva persoane și le-am întrebat care a fost cea mai enervantă întrebare primită la interviul de angajare.
Cele mai enervante întrebări la interviul de angajare
„Care este experiența ta profesională?”. Are deja CV-ul în față. Dacă mi-ar cere să povestesc mai multe despre un anumit loc de muncă, nu ar fi o problemă.”— Mihai, 28 ani
„Interviu la o super firmă de arhitectură britanică, proiecte gigantice, super oportunitate. Întrebarea lor: „Unde te vezi peste 5 ani?”. Depinde, evident, dacă mă luați în firmă – și probabil că o sa fie totul lapte și miere de aici încolo. Sau nu și o sa rămân rupt. M-au luat până la urmă.” – Mihnea, 30 ani
„Ce ai face dacă ai fi o portocală?”. Asta la al treilea interviu pentru compania respectivă, interviu care era de fapt întâlnirea în care stabileam ultimele detalii și semnam contractul. Poziția era de PR Manager, dar cu toate astea, două din trei interviuri au fost cu o doamnă HR care nu părea sigură nici de propriul ei nume. „M-aș rostogoli spre ieșire”, am răspuns și dusă am fost.”. – Elena, 28 ani
”Cred că de departe cea mai deplasată întrebare pe care am primit-o a fost legată de starea civilă. Aplicasem pentru niște joburi entry-level în domeniu, prin primul an de facultate și chiar nu am reușit să înțeleg nici până astăzi interesul legat de posibilitatea de a fi sau nu într-o relație.” – Andrada, 22 ani
„Am aplicat la poziții de service desk, am trimis CV-ul meu cu joburi variate din câteva domenii, apoi la începutul interviului am primit un „povestește-ne mai mult despre tine”. Mai mult decât ce? Nu v-am povestit nimic, doar ce am început interviul. Nici măcar nu e o întrebare. De unde să încep? Din copilăria mea? Poate vreți să știți ceva anume de la un anumit post de până acum? Mi se pare un mod destul de enervant de a începe un interviu, pentru că nu am stabilit încă un raport, așadar nu prea avem de la ce să pornim pentru a îți povesti „MAI multe.” – Tiberiu, 29 ani
„Am fost la un interviu pentru postul de Client Advisor și m-au întrebat „Care sunt punctele tale slabe?”. E clar că nu mă voi apuca să spun cu adevărat ce puncte slabe am, că uneori nu sunt consecventă, că încep lucruri și nu le termin, că sunt un party animal sau că am o slăbiciune pentru brânză. Îmi pot scădea șansele de angajare prin aceste răspunsuri, așa că întrebarea mi se pare inutilă, fiindcă intervievatorul nu va primi niciodată adevărul în acest caz.” – Eliza, 23 ani
„Ultimul interviu susținut în cadrul companiei în care activez. Discutam despre migrarea mea pe o nouă poziție, colega de la HR mă întreabă: „Care crezi că vor fi dezavantajele noului tău post și cum crezi că le poți compensa?”. Întrebare neavenită, devreme ce este by default știut că o poziție superioară implică mai multă responsabilitate, timp petrecut la birou etc… Nu cred că atitudinea prin care HR-ul consideră partea mai tricky a unui rol în cadrul unei companii poate fi catalogat ca un dezavantaj. În speranța că a fost doar o capcană (ceea ce nu cred din limbajul ei non-verbal), i-am oferit un răspuns aproximativ cu cele expuse mai sus. Adesea, oamenii de HR recrutează pentru poziții în care nu au călcat niciodata, iar job description-ul nu este de cele mai multe ori relevant cu practica de zi cu zi a acestuia.” – Radu, 27 ani
„Cum poți avea experiență de 7 ani și să ai 25 în total?”. Întrebare primită la un interviu pentru postul de Marketing Manager. Dubios, pentru că dacă pot vota, sigur pot și munci.” – Gabriela, 26 ani
„Am fost chemat la un interviu pentru postul de Oracle Developer, după 2 ani de la data aplicării, iar la interviu m-au intrebat: „De ce vrei să pleci de la locul actual de muncă?”. Le-am spus că nu vreau să plec! Îmi căutam de muncă acum 2 ani. Dar, dacă tot m-au chemat, eram curios să văd ce mai este nou pe piata muncii și că de asta m-am dus la interviu!” – Mihai 29 ani
„Am aplicat pentru postul de Project Manager și am fost întrebată „Ce ar spune cel mai bun prieten despre tine?”. Venea după alte 3 întrebări de genul „unde te vezi peste 5 ani”, „care este cea mai mare calitate și cel mai mare defect”. Și la a patra nu am mai rezistat și am răspuns sincer: ar spune că mă pricep să fac masaj.” – Adina, 32 ani
Am ținut sute de interviuri de angajare, dacă îmi permiți un ”drept de a răspunde” general iată despre ce e vorba referitpr la subictul tău:
Sunt unii care la interviu răspund la întrebări în bășini și dau ochii peste cap.
Ce vrea de fapt să afle angajatorul nu este X, Y sau Z ce ai făcut sau la ce ești bun(ă) ci felul în care reacționezi, dacă ești un om stabil psihic și dacă într-un final, colegii tăi te pot SUPORTA 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână.
Mai mult, întrebările adresate sunt STANDARD (unde te vezi peste 5 ani, de ce vrei să părăsești locul de muncă, ce defecte ai ș.a.m.d.) așa că pur și simplu, cei care consideră aceste întrebări drept ”deplasate” sau ”tâmpite” sunt de fapt niște idioți care mai bine și-ar căuta de lucru în alte părți pentru că locul lor, nu este (desigur) între cei mai buni.
Referitor la întrebările mai ”ciudate” cu portocala sau ”marital status” (pe care personal nu le adresez niciodată) acestea vizează particularități ale companiei:
– Dacă ai fi o portocală? (Întrebarea îți testează simțul umorului și imaginația) dacă ești un meltean sau o persoană cu probleme psihice, chiar nu ai capacitatea să răspunzi decent.
– Ești într-o relație – poate fi vorba despre relocare în afara țării pe câteva luni, poate fi vorba despre proiecte cu persoane (clienți sau parteneri de afaceri) pe care partenerul / partenera ta să nu le îngăduiască, cum ar fi PR la evenimente, stewardesă, host, dar în nici un caz nu te testează dacă ești nefutut(ă) sau dacă ești liber(ă) la mare 🙂
Bună, Iulian,
Îți mulțumesc pentru feedback și îți înțeleg punctul de vedere. Dar, în cazul acestui articol, sunt expuse alte 10 puncte de vedere. Ceea ce ție ți se poate părea ok, pentru alții poate să pară absurd. Și invers.
Am rămas totuși foarte intrigată de ceva ce ai spus tu: „cei care consideră aceste întrebări drept ”deplasate” sau ”tâmpite” sunt de fapt niște idioți care mai bine și-ar căuta de lucru în alte părți pentru că locul lor, nu este (desigur) între cei mai buni”. Pe ce te bazezi când spui asta?
Mulțumesc,
Elena
Iulian a spus singur ca sunt intrebari standard. Deci asta inseamna ca recrutorii care prefera sa aplice doar niste intrebari standard, nu prea le duce capusorul sa conduca o conversatie libera si printre randuri sa introduca si intrebari cu substanta. Te asigur ca prin acest gen de recrutari nu ii alegeti pe cei mai buni, ci pe cei conformisti. Si o alta aberatie, cica sa vada daca te suporta colegii 8 ore pe zi, 5 zile pe saptamana. Pariu ca 95% din angajatorii romani nu dau o ceapa degerata pe felul cum te simti tu ca angajat in firma? Esti foarte glumet. :)))
Si inca o chestie: daca vrei sa afli disponibilitatea de a lucra in deplasare, ar fi ok sa aplici intrebarea direct si onest. In acest fel vei obtine un raspuns onest. Daca cineva e casatorit nu inseamna ca este legat si nu poate pleca in interes de serviciu, la fel cum altcineva daca este necasatorit, nu inseamna ca nu are o relatie si ca poate pleca oriunde, oricand. Pe bune acum, va invartiti la interviuri dupa coada si va ascundeti dupa intrebari prostesti si fara relevanta. Daca vreti angajati de incredere, seriosi si muncitori, nu-i mai selectati pe cei care stiu sa minta mai bine.
Mie mi se pare incredibil cand te intreaba unde ai mai lucrat, in conditiile in care in CV-ul tau nu scrie vreo experienta si ei totusi te-au chemat la interviu, bine, nu-mi aduc acum aminte, dar sunt o multime de greseli din partea celor de la HR.
Am fost la un inteviu si sincer, nu inteleg cum unele persoane te pot intreba chestii tehnice fara sa iti dea un test, cred ca in anumite domenii, persoanele de la HR nu sunt pregatite pentru pozitia pe care o ocupa si acum nu generalizez.
Experienta cu interviurile din facultate m-a facut sa ma uit de doua ori inainte de a aplica sau a merge la o intalnire. Toate acestea pentru ca in unele anunturi de angajare sunt pur si simplu schitate detaliile, iar la intalnire = SUPRIZA, nu prea esti ce cautau ei.