Daria Zăhăleanu are 19 ani și este din Târgu Neamț. A terminat liceul cu media 10 și a fost, desigur, șefă de promoție. Iar după un bacalaureat terminat cu media 9.85, ca mulți alți studenți eminenți, Daria se pregătește să plece la facultate: New York University Abu Dhabi.
Am stat de vorbă cu ea despre sistemul educațional din România, despre planurile ei de viitor și despre cel mai sensibil subiect dintre toate: de ce a ales să studieze în străinătate.
1. În ce domeniu îți vei continua studiile?
Planurile mele cu privire la domeniul de studiu s-au schimbat în ultimele luni, pentru că deși voiam să optez pentru Biologie, acum îmi doresc să urmez un major (specializare principală) în Computer Engineering și un minor (specializare secundară) în Biologie. Consider că mi se potrivește mai mult ingineria, încurajatoare fiind in acest sens politica universității mele îmi permite să mă răzgândesc și să declar majorul până în semestrul al doilea al anului doi, astfel că până atunci accentul este pus pe cursurile pe care le iau mai mult decât pe specializare. Desigur, pentru rezultate bune pe un anumit field, este de dorit să ai un focus bun de la început.
2. De ce ai ales o universitate din străinătate?
Simțeam că nu mă regăsesc în oferta universităților românești, că nu e locul meu aici. A fost o decizie luată atât cu mintea, cât și cu inima, care a plecat de la faptul că sistemul românesc nu încurajează cercetarea, ori cercetarea, în opinia mea, este vitală pentru dezvoltarea societății actuale. După modelul SUA, care finanțează în fiecare an mii de studenți străini din toată lumea pentru a studia la universitățile americane, guvernul emiratez împreună cu New York University acoperă în întregime costurile pentru cea mai mare parte a studenților cu scopul de a-i atrage într-un mediu competitiv, care să le permită să producă “greater proffesional challenges” în avantajul tuturor si, surpriză! nu există vreun contract de confidențialitate sau vreo clauză de contract care să prevadă vreo obligație financiară sau de muncă cu ei după terminarea facultății.
3. Ce presupune programa de acolo? Ce oferă în plus?
Programa se concentrează asupra a patru cursuri “mari și late” în fiecare semestru, iar asta îmi permite să aprofundez doar materia care îmi va folosi pentru viitoarea mea meserie, iar acesta este un model de curriculă foarte aerisită care nu există în România. În plus, față de sistemul universitar românesc, se pune accentul pe “liberal arts”, concept ce presupune însușirea unor cunoștințe de logică (quantitative reasoning), de artă și de știință, de experiențe culturale și de analiză sau de date și descoperiri, toate acestea având scopul de a-i imprima studentului o cultură generală care să îi permită să se descurce în orice mediu. Iar acestea fac parte din cerințele mele pentru absolvire, fiind obligatorii, spre deosebire de politica opționalelor din școlile românești, a căror menire este complet distorsionată în concepția elevilor, după principiul “să fie ușor și si să avem note mari“, sau cel puțin asta m-a învățat pe mine experiența de elev.
4. Ce crezi că lipseşte învățământului universitar din România?
Am anticipat puțin întrebarea, dar cu siguranță răspunsul se reduce la un singur cuvânt: superficialitate. De-a lungul liceului am avut de la 14-15 materii în sus, număr mare, care ne situează în topurile europene al țărilor cu cele mai multe ore petrecute la școală. Și de ar fi petrecute util! Fiind la un profil real, nu am înțeles niciodată ce caută muzica/educația plastică –o oră la două săptămâni- în orarul meu până în clasa a 10-a sau educația antreprenorială – o oră pe săptămână- tot in clasa a 10-a, în orarul meu. Cu o oră pe săptămână nu apuci nici să cunoști copilul sau să îi predai ceva temeinic, ci doar să îl terorizezi cu niște teste de rutină, doar pentru a putea să ai minimum două note pentru a încheia media. Cu alte cuvinte, la asemenea obiecte de umplutură care nu au nimic de a face cu profilul, singurul scop este nota (zecele dat cu silă, doar ca să ni se ridice media), iar procedeul aplicat este extrem de tipizat: predat 2-3-4 lecții, test rapid, medie încheiată. Pentru ciclul superior de liceu apare problema opționalelor, la care cei mai mulți se înghesuie să ia ore neconforme profilului, ori scopul acestora cred că este de a asigura elevului flexibilitatea de a-și adapta orarul la propriile nevoi. Însă, ca orice libertate prost înțeleasă în România, duce la stagnare și nu la progres.
5. Unde ți-ar plăcea să profesezi?
Îmi doresc să urmez studiile de master și de doctorat la o universitate prestigioasă din SUA, care mi-ar da șansa să lucrez cu cei mai buni în domeniul bioingineriei, asupra căruia vreau să îmi proiectez atenția. De aceea mi-ar plăcea să rămân în același mediu, în State, pentru a-mi continua activitatea.
6. Cum ți s-a părut gradul de dificultate al BAC-ului?
De la ușor spre foarte ușor. Fără chichițe. Clar formulat. Am lucrat pe foarte multe variante care aveau un nivel de dificultate mult, mult mai ridicat și am fost surprins plăcută să văd că subiectele sunt atât de abordabile. Chiar pentru un elev de nota 8 la clasă subiectele ar fi putut rezolvate de nota 10 și nu pricep cum de rata de promovabilitate a fost atât de scăzută. Cu o corectitudine a examenului și o stare de normalitate pe care am fost plăcut surprinsă să o experimentez, 30% nu au fost capabili să producă teze peste nota 6, de unde rezultă aplecarea spre copiat a elevilor și din nou, superficialitatea cu care tratează școala. Jalnic!
7. Să luăm, de exemplu, proba la limba și literatura română…
La română, nu m-ar fi surprins să fi fost considerat și Moromeții roman interbelic sau potrivit unui celebru meme, să declarăm cel de-Al treilea Război Mondial ca să fie încadrat tot în perioada dintre războaie. Subiectul al treilea a fost foarte generos, care trata tema și viziunea despre lume a autorului în unul din cele cinci romane studiate. Dar mulți s-au confruntat cu ceea ce americanii numesc “rotten memorization“, atunci când anul publicării sau datele despre autor nu mai sunt procesate ca indicii despre tipul romanului.
8. Cum au privit apropiații tăi decizia de a studia în străinătate (familie, prieteni, colegi, profesori)?
Am primit și comentarii pozitive și comentarii negative, iar părerea celor mai mulți este că sunt nebună sau inconștientă. Le mulțumesc deopotrivă, pentru că determinarea mea a fost destul de mare încât să nu fie afectată de răutăți sau descurajări. Ceea ce am constatat a fost că decizia mea a fost acceptată în cele din urmă și că părinții mei s-au împăcat cu ideea și m-au susținut pe parcursul întregului proces de aplicare. Temerile în jurul cărora se învârt cele mai multe aprecieri sunt legate de plasare universității într-o țară arabă, în Emiratele Arabe Unite, însă îmi atribui cu acestă ocazie titlul de “disclaimer“ pentru a liniști lumea cu trei motive temeinice:
- Este țara araba cu cea mai relaxată aplicare a legii islamice – mai multe vorbe și mai puține fapte, pentru că emiratezii au învățat să fie toleranți. Abu Dhabi și Dubai sunt adevarate melting-points, unde conviețuiesc mai bine de 120 de naționalități și unde sunt poziționate și campusuri ale unor universități prestigioase precum New York University, Sorbonne sau MIT. Atmosfera este una relaxată, europeană, iar regula de baza este că atât timp cât le respecți cultura și cultura ta este tolerată. Și nu, nu voi merge pe stradă îmbrăcată în hijab și abaya!!!
- Este o țară stabilă politic și economic. În ultimii ani a implementat o serie de reforme sociale, culturale, sociale și politice care au fost apreciate la nivel internațional. Ca să nu mai vorbim despre mediul de business care este într-o continuă creștere și care oferă o multitudine de avantaje investitorilor.
- Este un mediu sigur. Fără conflicte, cu un nivel al securității ridicat. Și NU vă vorbesc din cărți, ci din ceea ce am văzut eu și din ceea ce mi-au spus persoanele stabilite acolo. Nivelul de încredere în autorități este ridicat, orice mic conflict este raportat imediat și înăbușit rapid. De asemenea, sunt camere de luat vederi peste tot, astfel că orice mică abatere de la legi este luată în vizorul poliției. Mai mult decât atât, conflictele tind să aibă o rată foarte mică pentru că alcoolul este tabu, spre deosebire de realitățile românești.
9. Dacă ai fi ales o universitate din România, care ar fi fost şi de ce?
În România aș fi rămas doar ca să fac medicină, la UMF “Carol Davila“ București, pentru că în sistemul american de învățământ este mult mai complicat să devii medic decât la noi, având în vedere statutul de școală postuniversitară. Însă mi-am dat seama că nu sunt făcută pentru așa ceva, că nu am sclipirea sau intuiția de viitor medic pe care o vedeam la alții și nu aș fi putut să fac medicina cu pasiune.
10. Ce ai învățat din experiența admiterii la universitatea pe care o vei urma?
Mi-am dat seama că oricât de diferit și de atrăgător poate părea un sistem de învățământ precum cel american,valorile de bază sunt aceleași. Este vorba despre normalitatea pe care oameni ca tine încearcă să o restaureze în spațiul românesc, normalitatea pe care eu nu vreau să cred că am pierdut-o în tot felul de etalări de prost gust pe care le vedem inevitabil în media. Am fost șocată să văd cât de mult prețuiesc ei onestitatea, pentru că nu a fost nevoie să pun copii ale diplomelor mele sau cine știe ce adeverințe de voluntariat, totul a fost luat pe bune.
Percepția pe care o aveam înainte de a aplica a fost că în străinătate se caută copii care au rezultate excepționale la școală, cu premii la multe discipline și cu proiecte de voluntariat cât mai pompoase. Fals, nu se caută acel “well-rounded student”, bun la toate (pe care îl promovează sistemul), ci un student aplecat asupra unui domeniu în care excelează, care are rezultate acceptabile la toate disciplinele în general, cu pasiuni pe care le cultivă de mic în mod constant și care are capacitatea de a schimba comunitatea în care trăiește prin abilitățile lui de leader.
Ca de final, cel mai important lucru pe care l-am învățat este că nu există o rețetă după care să poți fi admis, ci toate elementele creează un tot unitar care îți decid în cele din urmă soarta într-un mod favorabil sau nu.
