Să mergi la mare în Albania nu este o călătorie pe care o faci cu una cu două. Vă spuneam în articolul de ieri că am stat 3 zile în Dhermi, după care mi-am făcut bagajele (din nou) și am plecat spre următoarea destinație.
RoadTrip. Ziua 7. La mare în Albania. Partea a doua.
Până să ajung acolo, am făcut câteva opriri pe traseu pentru a inspecta care este situația în alte stațiuni. Și bine am făcut! Pentru că ceea ce am descoperit acolo a făcut din ziua a șaptea de roadtrip o adevărată aventură.
La mare în Albania. Himarë.
Prima oprire a fost în Himarë, la vreo 16 kilometri distanță de Dhermi. Drumul a durat vreo jumătate de oră din cauza serpentinelor, dar a fost extrem de ofertant din punct de vedere al peisajelor.
Când am ajuns în Himarë, am regretat instant că am ales Dhermi pentru oprirea de 3 zile. O faleză foarte îngrijită, cu magazine și terase bine organizate, lucru care m-a făcut să cred că din tot ce am vizitat până acum, Himarë este cel mai aproape de civilizație.
Plaja este cu nisip (printre puținele din Albania, cel puțin dintre cele vizitate de mine) și există și un ponton de pe care atât cei mici, cât și cei mari, săreau în apă în toate felurile posibile.
Apa în Himarë este ca peste tot în Albania: clară, perfect transparentă, de un turcoaz mirific. Interesant este că față de apa din Dhermi, care era rece ca gheața, indiferent de momentul zilei, în Himarë apa era numai bună de înotat.
Ne-am plimbat, ne-am învârtit și, când să plecăm, primesc încă un semn de la viață cum că ar fi trebuit să rămân reporter la știri: un nor de fum gros apare în zare, pe mare, cam la un kilometru distanță. O barcă era în flăcări. Și ce flăcări…
Mă uit stânga, mă uit dreapta, nimeni nu schițează niciun gest. Câteva minute mai târziu, câteva șalupe cu polițiștii de pe plajă pleacă spre barcă să vadă ce se întâmplă. Am stat cât am stat, am văzut că nu par să fie victime pe barcă, am plecat spre următoarea destinație. Interesant este că de atunci tot caut pe Google ca să aflu detalii despre incident și… nimic. Așa că am postat noi ceva, astfel încât să nu treacă evenimentul neobservat.
La mare în Albania. Porto Palermo.
7 kilometri mai târziu, am ajuns într-o stațiune care mi se părea mie că are un nume tare cosmopolit: Porto Palermo. Stațiune este totuși mult spus. Oprit pe marginea drumului, negociat dacă rămânem sau nu, privit încă o dată, iar negociat dacă mai are sens sau nu să coborâm din mașină. Iată de ce:
Cam așa arată minunea de stațiune. Am coborât până la urmă să căscăm puțin gura și bine am făcut. Pentru că dacă întorci puțin capul spre dreapta, observi alte peisaje care merită văzute măcar o dată în viață.
Am mai zăbovit puțin pe acolo, iar la plecare am observat o chestie foate interesantă: tot drumul între Porto Palermo și următoarea stațiune, pe munte, erau o mulțime de plante care păreau să fie aloe. Nu erau, dar cu siguranță semănau.
La mare în Albania. Borsh.
Ultima oprire înainte de destinația noastră a fost după încă 17 kilometri, la Borsh. Și ce 17 kilometri am avut… Toți șoferii albanezi tăiau curbele de parcă își propuseseră să ne arunce în prăpastie. Dacă era invers, măcar aveam scuza că ne-au bătut la fotbal, dar în cazul acesta, chiar nu știu ce-i preocupa atât de tare de se uitau oriunde, mai puțin la drum. Dar să revenim la oprirea noastră.
Extrem de lăudată pe bloguri, stațiunea nu m-a impresionat așa cum a făcut-o Himarë, dar clar este peste Porto Palermo.
Apa are și aici o culoare minunată, dar (poate sunt eu prețioasă) mă sâcâie maximum pietricelele. Practic, fără papuci de apă nu ai nicio șansă. Nici măcar pe uscat. Dar merită să stai aici vreme de câteva ore și să admiri peisajul.
Ceea ce am și făcut. Vestea bună este că aici nicio barcă nu a luat foc la sosirea noastră în stațiune. Deși mărturisesc că m-am uitat un pic așa în larg… preventiv.
Ne revedem curând cu povești despre următoarea destinație și un loc special.
2 comments