În 1848, Europa era într-un punct sensibil. Au loc numeroase revoluții, iar ideile naționalismului se răspândesc în toate sferele societății, făcându-i pe români să ia din nou în calcul ideea unirii. Ca prim pas, Gheorghe Bibescu desfiinţează Vama din Focşani, principalul punct vamal al Ţării Româneşti, care se afla la graniţa cu Moldova.
În timpul Războiului Crimeii (1853-1856), unirea Principatelor devine un subiect din ce în ce mai fierbinte. Un rol important aici a jucat și propaganda unionistă, manifestată mai ales în Franța, deoarece împăratul Napoleon al III-lea era principalul lider politic internaţional care susţinea ideea unirii celor două Principate româneşti.
Prin încheierea Tratatului de pace de la Paris, pe 30 martie 1856, Moldova cât şi Ţara Românească sunt puse sub protecţia colectivă a marilor puteri europene, care au decis să îi consulte pe românii din cele două principate asupra felului în care își doreau să fie conduși.
În vara lui 1857, alegerile pentru Adunarea ad-hoc din Moldova sunt falsificate în favoarea anti-unioniştilor, la cererea turcilor, de către caimacamul (locţiitorul de domn) Nicolae Vogoride, un grec care se mutase de vreo 10 ani în Moldova, care spera să ajungă el domnitor.
Și aici urmează răsturnarea de situație.
Istoricul I.C. Filitti, în cartea „Contribuţii la istoria diplomatică a României în secolul XIX-lea” – Bucureşti, 1935, notează faptul că soţia lui Nicolae Vogoride, Ecaterina Conachi, a avut un rol important în toată mascarada din preajma alegerilor, căci „deşi nu era frumoasă, moştenise inteligenţa tatălui ei şi se pricepea de minune la jocurile diplomaţiei orientale”.
Ecaterina Conachi Vogoride s-a născut în 1828 şi a fost singurul copil al logofătului Costache Conachi şi Smaranda Negri, mama marelui om politic Costache Negri. La 17 ani, Ecaterina Conachi s-a măritat Nicolae Vogoride, la Țigănești, Tecuci.
Ecaterina era o mare susținătoare a unionștilor, astfel că, trebuind să aleagă între idealuriși soțul său, a mers pe prima variantă. Astfel că, scotocind prin seiful lui Vogoride, ea descoperă corespondenţa incriminatoare dintre soțul său şi ambasadorul turc. Fără să stea pe gânduri, dă scrisorile unioniştilor, care le transmit în întreaga Europă. Scrisorile ajung la Paris, inclusiv în presă, provocând un scandal european.
Pentru a remedia conflictele, pe 9 august 1857, împăratul Napoleon al III-lea şi regina Victoria au o întrevedere în Anglia, unde discută despre o unire parţială a Principatelor, dar cu doi domnitori, două guverne şi două Adunări Legislative. În Moldova şi Ţara Românească au loc noi alegeri, iar Divanurile ad-hoc dau avizul favorabil pentru realizarea unirii.
La 19 august 1858, puterile europene, întrunite la Paris, adoptă documentul cunoscut sub numele de „Convenţia de la Paris”, care va juca rolul unei adevărate Constituţii.
Dar, pentru că românul s-a născut poet, oamenii politici din cele două principate s-au folosit de o scăpare din document, pentru a înfăptui unirea. În textul Convenţiei nu era consemnat faptul că domnii aleşi în Principate să fie două persoane diferite, astfel că l-au ales pe liderul unionist Alexandru Ioan Cuza ca domn în Moldova, la 5/17 ianuarie 1859, iar la 24 ianuarie l-au ales pe Cuza ca domn şi în Ţara Românească
