Am fost în seara asta la Cinema City, la avanpremiera filmului Hell or High Water (Cu orice preț) și, deși inițial am crezut că nu este genul meu de film, după ce am „digerat” povestea, vă spun că sunt chiar impresionată.
Regizat de David Mackenzie, după un scenariu de Taylor Sheridan (cel care a scris „Sicario”), filmul este o producție independentă care are potențialul de a da lovitura, remarcându-se în mod special prin tipologia iscusită a personajelor și puterea de a face privitorii să treacă dintr-o tabără în alta, într-o clipire.
Jeff Bridges (Marcus) și Gil Birmingham (Alberto) sunt doi Texan Rangers aflați pe urmele a doi frați cowboy puși pe jefuit bănci: Toby (Chris Pine) and Tanner (Ben Foster). Deși povestea pare un Western clasic până în acest moment, acțiunea se dezvoltă surprinzător pe parcursul filmului, introducându-ne în intimitatea fiecărui personaj.
Jeff Bridges (Marcus) crede cu tărie în lege, nu suferă prostia și este un mare fan al ironiilor aruncate fără perdea. Deși multe dintre ele sunt glume destul de seci, nu te poți abține să nu zâmbești când vezi cât de bine și-a construit Bridges personajul. Personal, am râs cu lacrimi la remarca (rasistă, ce-i drept) la adresa partenerului său: „De ce nu procedezi ca indienii adevărați?! Dansează în jurul patului de parcă te-ar fi înțepat o albină sau ceva”.
Gil Birmingham (Alberto) este partenerul lui Bridges și este pe jumătate indian, pe jumătate mexican, ceea ce îl face ținta glumelor și ironiilor colegului său.
Toby (Chris Pine) a jucat exemplar și nu zic asta fiind influențată doar de frumoșii lui ochi albaștri. El este „creierul” acțiunii din film, pentru că pune la cale toate jafurile, iar ideile lui nu sunt deloc rele. Personajul este construit cu o mare urmă de umanitate, fiecare mișcare greșită aducând umbre de regret peste deja elogiații ochi albaștri.
Tanner (Ben Foster) este băiatul rău din film, fapt pe care nu îl neagă nicio secundă. Deși este ușor sociopat și cu sechele vizibile atât după copilăria sa, cât și după anii petrecuți în închisoare, Foster reușește cumva pe ici, pe colo, să câștige simpatia publicului.
Un alt personaj care mi-a rămas în minte, deși a apărut vreme de câteva zeci de secunde, a fost Margaret Bowman, chelnerița T-Bone, care a făcut o scenă remarcabilă din discuția cu cei doi polițiști. O femeie blazată, care pare să aibă ca experiență întreaga viață, îi face pe cei doi oameni ai legii să înțeleagă că, uneori, puterea masculină nu face doi bani în fața unei bătrânici hotărâte. Și-i iese de minune.
Hell or High Water nu este doar un film despre doi frați care jefuiesc o bancă și sunt urmăriți de Texas Rangers. Acțiunea filmului, deși pentru mine a fost previzibilă pe alocuri, te poartă în cea mai mare parte pe căi pe care nu te-ai aștepta.
Toby și Tanner te conving că sunt frați, prin afecțiunea ușor conflictuală pe care și-o poartă, care se dezvoltă împreună cu acțiunea filmului. Relația dintre Marcus și Alberto își arată însemnătatea abia pe final și depășește granița glumelor rasiste și seci pe alocuri.
În conluzie, filmul este o dramă morală care portretizează sărăcia precum o boală care se transmite din generație în generație, te aruncă dintr-o tabară în alta și te lasă la final cu întrebarea „What just happened?!”.
