Dimineața în Thessaloniki a fost una minunată. Personalul de la hotel a făcut tot posibilul pentru ca toți oaspeții să se simtă minunat și ne-au așteptat și cu un mic-dejun delicios.
După ce ne-am desfătat în voie, am ieșit pe terasa hotelului la o cafea, pentru a face planul pentru ziua cu numărul 14.
RoadTrip. Ziua 14. Vacanță în Thessaoniki și Kavala.
Nu de alta, dar pentru că am ajuns foarte târziu în Thessaloniki și eram și extenuați din cauza peripețiilor, nu am apucat să vizităm mai nimic, în afară de zona în care se afla restaurantul despre care vă povesteam în articolul de ieri.
După ce ne-am băut cafeaua, am plecat să vizităm câteva dintre cele mai faine obiective din oraș. Este important de menționat că orașul este în reparații (de câțiva ani conform spuselor recepționerei de la hotelul la care am stat noi).
Vacanță în Thessaloniki
Dar să revenim la poveste. Thessaloniki sau Salonic (cum îi spunem noi) este al doilea cel mai mare oraș din Grecia și unul dintre cele mai importante oraşe ale ţării din punct de vedere economic, comercial, politic şi industrial. În 315 i.Hr., Casandru, regele Macedoniei, fost general în armata lui Alexandru cel Mare, a înființat un nou oraș în regatul său. L-a numit după soția sa, Thesalonike, fiica lui Filip al II-lea al Macedoniei și sora vitregă a lui Alexandru.
Thessaloniki a devenit parte a Greciei moderne în 1913. În 1917, orașul a ars și a lăsat pe drumuri 70.000 de oameni, dar a fost reconstruit trei ani mai târziu, după planurile arhitectului francez Ernest Hébrard.
Acest oraş a cunoscut pe rând dezvoltarea şi căderea multor civilizaţii care au încercat să-l supună: macedoneană, elenică, romană, bizantină, otomană, dar şi a civilizaţiilor „contemporane” ale evreilor şi grecilor moderni, ale căror urme se pot vedea și astăzi în oraș.
Prima noastră oprire a fost în Platia Aristotelous, unul dintre cele mai cunoscute locuri din oraș, care își trage numele de la Aristotel (desigur), care s-a născut în apropierea locului despre care vă povestesc. Construcția pieței a fost importantă, în contextul aerisirii orașului de străduțele aglomerate și înguste, moștenite după secole de dominație otomană.
Câțiva pași mai încolo se află White Tower, care are o poveste fascinantă. Turnul Alb este unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale orașului, deși zidurile și-au pierdut de mult culoarea albă. A fost construit la sfârșitul secolului al 15-lea, după ce orașul a fost sub stăpânire turcă. Turnul are 33.9 metri înălțime și 6 etaje, dispuse circular.
În perioada otomană a servit drept închisoare, fiind scena multor execuții și torturi, fiind supranumit „Turnul Roșu” sau „Turnul sângeros”. Legenda spune că numele de ”Turnul Alb” a apărut în anul 1890, după ce un deținut la vopsit în alb, contra libertății sale.
Chiar peste drum de Turnul Alb sunt ancorate câteva corăbii (sunt convinsă că fiecare se numește în felul ei, dar nu mă pricep, așa că mă limitez la a le spune așa), care sunt extrem de atractive pentru turiști. Locul este superb, așa că am stat, am vizitat, am fotografiat și apoi am poposit puțin în zonă.
De aici am plecat apoi spre Kavala, regretând că nu am avut mai mult timp să vizităm Thessaloniki și promițând că ne vom întoarce. Interesant este că la restaurant era un grup de români și am mai trecut pe lângă câteva în drum spre hotel, așa că iată că nu numai insulele grecești sunt destinații de vacanță pentru românii noștri.
Vacanță în Kavala
Kavala este un oraș cel puțin la fel de frumos ca Thessaloniki. Clădiri cu o arhitectură deosebită, extrem de îngrijite și colorate frumos. Orașul datează din secolul VI i.Hr. și este plin de istorie. A fost fondat inițial de coloniștii din Paros, care l-au numit Neapolis (noul oraș). A devenit un civitas roman în 168 î.Hr., iar Apostolul Pavel a făcut un popas la Kavala în prima sa călătorie în Europa. În perioada bizantină orașul a fost redenumit Christoupolis.
Kavala a fost de-a lungul timpului motiv de discordie între greci și bulgari. În secolele VIII şi IX, atacurile bulgarilor i-au determinat pe bizantini să reorganizeze cu grijă întreaga zonă de apărare cu fortificaţii. După lupte intense din timpul cruciadelor, în 1387, oraşul a fost cucerit de către otomani, fiind timp de 4 ani ocupat, jefuit şi distrus complet în 1391 de către aceştia. În 1425, Christoupolis a fost cucerit de către veneţieni, însă doar pentru o lună de zile, pentru că, ulterior, otomanii l-au recucerit. În această perioadă numele orașului s-a schimbat din Christoupolis în Kavala.
Kavala a fost parte a imperiului otoman din 1387 până în 1912. În 1912, orașul a fost cucerit de către bulgari, în timpul Primului Război Balcanic, iar un an mai târziu, a fost recucerit de către greci, după o operațiune de debarcare cu succes, realizată de marina greacă.
În timpul Primului Război Mondial, Kavala a fost ocupat din nou de către bulgari. După căderea Atenei, în 1941, naziştii au dat ca premiu Kavala aliaţilor lor bulgari, cauzând astfel din nou suferințe oraşului. În 1944, orașul a fost eliberat.
Spre sfârşitul anilor ’50 Kavala s-a extins către mare revendicând teren în zona de la vest de port, în care am ajuns și noi, dar nu am găsit niciun loc de parcare, așa că am făcut o fotografie și am plecat spre Centrul Vechi.
Kavala este un oraș extrem de pitoresc, cu o vedere superbă spre mare. Sinceră să fiu, după câteva ore de vizitat, m-am trezit întrebându-mă dacă aș putea locui aici și răspunsul a fost „da”.
Vă spuneam că au niște clădiri extrem de frumoase, îngrijite și colorate. Am găsit exact această chestie atât în centru, cât și în zonele mărginașe ale orașului.
Dar să revenim la Centrul Vechi al orașului (Palia Poli) și la străduțele sale întortocheate. Clădiri frumoase, o groază de terase extrem de primitoare, bisericuțe și statui.
În centrul pieţei oraşului vechi, se găseşte Statuia lui Muhammad Ali, o statuie ecvestră din bronz, ridicată în 1934, în onoarea sultanului Egiptului, operă a sculptorului grec Dimitriadis.
Statuia este poziționată chiar lângă casa lui Muhammad Ali (fondatorul ultimei dinastii egiptene, nu sportivul), care găzduiește acum un muzeu. Frumoasa clădire, construită pe două niveluri, bazată pe arhitectura macedoneană, este considerată a fi proprietatea Egiptului.
Tot în piaţa oraşului vechi se află şi biserica Panagia (Adormirea Maicii Domnului), construită în 1965 pe ruinele unei bazilici bizantine cu trei abside.
Am plecat din Kavala după câteva ore de vizitat, cu un mare zâmbet pe buze și extrem de relaxați. Relaxare care ne-a pierit ușor-ușor pe măsură ce ne-am apropiat de granița cu Bulgaria. Dar asta este o altă poveste.
2 comments