O vacanță în Skopje nu se afla tocmai pe to-do-list-ul meu, dar dacă tot era în drum spre destinația de plajă, nu puteam rata ocazia să vizitez. Dar până să ajung în Skopje, mai sunt câteva lucruri de povestit.
Față de prima zi de road trip, de data asta ne-am trezit de dimineață și am fost la cel mai nereușit mic-dejun din istorie. La modul că dacă nu știam că mâncarea bulgărească de hotel e așa cum e, i-aș fi suspectat că vor să ne otrăvească. Pentru că îmi era totuși foame, am luat niște unt cu pâine prăjită. Mai exact o singură mușcătură, lăsată în secunda doi în șervețel. Foame. Bonibon adus de acasă. Problem solved.
RoadTrip. Ziua 2. Vacanță în Skopje
Drumul spre Skopje a fost deosebit de pitoresc. Nori fluffy peste tot. Nori ușor neprietenoși când și când. Over all, drumul a fost o plăcere.
Și pe măsură ce ne apropiam de Skopje, drumul devenea din ce în ce mai interesant. Mai ales că mare parte din timp am mers prin munți și ne-am bucurat de cele 24 de grade de afară.
Am ajuns în Skopje și ne-am cazat la un hotel pe care îl recomand călduros, unde ne-am împrietenit cu fata de la recepție, Magdalena. Foarte de treabă, ne-a făcut instructajul: ce să vizităm, unde mâncăm, care sunt prețurile și ne-a chemat un taxi. Camera foarte drăguță și prețul excelent.
Dacă hotelul recomandat de mine nu este tocmai ceea ce vă doriți, folosiți căsuța de mai jos. Are ofertele de pe Booking, actualizate zi de zi.
Skopje mi-a depășit cu mult așteptările. Deși parțial în reconstrucție, centrul orașului arată excepțional. Multe statui, multe fântâni, multe poduri și clădiri extrem de bine îngrijite.
Inundat de râul Vardar în 1962 și aproape distrus de cutremurul din 1963, Skopje a fost refăcut după planurile arhitectului japonez Kenzo Tange, unul dintre arhitecții emblematici ai secolului XX. Kenzo a desenat un oraș modern, cu străzi largi, intersecții mari și aerisite, cu spațiile pietonale delimitate de cele pentru circulația mașinilor prin perdele de pomi, reducând astfel praful și zgomotul. Și i-a ieșit extrem de bine.
O clădire care m-a impresionat foarte tare, atât pe timp de zi. cât și pe timp de noapte este clădirea Muzeului de Arheologie. Din Piața Alexandru cel Mare, se trece podul Civilizațiilor, care este extrem de frumos luminat, dar pliiiin de țânțari și se ajunge în fața acestei clădiri pe care nu ai cum să nu o admiri.
Am plecat mai apoi spre fortăreața Kale, care din păcate nu se poate vizita. Mărimea zidurilor și a turnurilor de apărare este impresionantă, iar felul în care arată astăzi i se datorează împăratului bizantin Justinian I, cel care a cucerit aproape în întregime teritoriul Imperiului Roman.
Am trecut apoi prin Old Bazaar și ne-am plimbat pe tot felul de străduțe întortocheate, până când am ajuns de acolo de unde am plecat. Și dacă tot ne-am plimbat atât de mult, am decis că merităm o cafea. Am poposit la The Coffee Factory, unde nu numai că au o cafea delicioasă, muzică genială și servire excelentă, dar prețurile sunt extrem de mici: 100 de denari un latte, mai exact 7 lei frumoși. În buricul târgului. 7 lei. Un latte. Amin!
Între timp ni s-a făcut foame și pentru că nu mai avem chef de alergat ne-am oprit la un restaurant despre care toți localnicii spuneau că este cel mai scump din zonă. Wrong! O friptură uriașă de vită, o pizza, 3 beri, un latte și un desert au costat 1933 denari, mai exact 143 RON. Iar friptura de vită a costat mai bine de jumătate din nota finală.
Bine de știut ar fi faptul că se fumează numai pe terasă (legea s-a dat acum 6 ani) și că mâncarea din Macedonia este ieftină și delicioasă.
Imediat ce am ieșit din restaurant, am dat de o statuie cel puțin dubioasă, căreia i-am înțeles povestea muuuult mai repede decât mi-aș fi dorit: The monument of beggar.
Și aici ajung la singura chestie care mi-a displăcut profund în Skopje: este cel mai plin de cerșetori ever. La tot pasul. Peste tot. Extrem de insistenți și de agresivi. Genul acela care vin după tine pe stradă, orice le-ai spune. Indiferent de vârsta pe care o au. „Gipsy, gipsy” se aude la fiecare pas și vezi cum turiștii fac rapid stânga-împrejur, imediat ce apare un cerșetor. Se găsesc peste tot: în intersecții când îți spală parbrizul, indiferent cât protestezi sau dai față-spate cu mașina; în mijlocul drumului, călare pe statui. Peste tot.
Și, dacă tot vă spuneam că orașul este în reconstrucție și că cerșetorii sunt peste tot, nici râul Vardar nu a fost scutit de ei: este locul lor preferat de baie. Și nici de spectatori nu duc lipsă, pentru că zona din fotografia de mai jos este chiar lângă faimosul Stone Bridge.
Trecând însă peste acest detaliu, vă las cu una dintre fotografiile mele preferate din Skopje și vă recomand călduros să vizitați acest oraș măcar o dată în viață.
Mâine urmează o nouă țară și câteva opriri pe traseu, despre care o să vă povestesc aici. Ne vedem mâine.
2 comments