Dimineața în Skopje a fost una extrem de boemă. Un mic-dejun absolut delicios, într-o cameră interesantă, urmat de o conversație extrem de faină cu Irena, cealaltă recepționeră.
Am aflat că salariul minim pe economie în Skopje este de 150 de euro și că localnicii nu lasă bacșiș niciodată, pentru că nu își permit. Am dezbătut vreme de o oră diferențele dintre România și Macedonia, la o cafea bună, după care ne-am urcat în mașină și am plecat spre Ohrid. Până la Ohrid am făcut în jur de două ore și jumătate, prin munți, cu un super peisaj, dar cu foarte multe restricții de viteză. În cel mai bun caz am reușit să ajungem la 80 km/h, pentru că tot drumul este în construcție.
De la intrarea în Ohrid până la faimosul lac nu este cale lungă, dar este extrem de întortocheată. Sfat gratuit: nu parcați mașina în fața cetății, pentru că veți merge de o să vi se facă rău. Din păcate, noi am aflat prea târziu că puteam intra cu mașina în cetate și puteam parca fix în fața lacului.
Peisajul de la lacul Ohrid este breathtaking: o apă genială, care îți permitea să vezi perfect prin ea, peștișori, munte, aer curat.
Dar… Cu riscul de a părea paranoică, nu am reușit să stau acolo mai mult de 20 de minute. Un podeț de lemn, parțial putred, parțial lipsă, susținut de niște țevi de metal extrem de instabile, făcea legătura între pământ, lac și locul de plajă. Loc de plajă aflat fix la poalele unui munte care părea că la primul vânt mai puternic o să-ți ofere cel puțin un bolovan în cap. Din partea casei, cum s-ar zice.
Mi-am amintit, fără să vreau, de acasă. Locul în care multe locuri minunate stau într-o semi-paragină din lipsă de interes sau de bani. Și am oftat și-am plecat mai departe.
Spre ieșirea din Macedonia, totul s-a schimbat: grămezi de gunoaie pe marginea drumului și un sictir total față de curățenie, după cum puteți observa în imaginea de mai jos.
Dar am intrat în Albania și am trecut cu vederea ultimele 30 de minute de călătorie. Până să ajungem la primul oraș din Albania, totul a fost perfect: munți, peisaje minunate, pe care nici dacă le desenam cu mânuța mea, nu reușeam să le fac să arate așa.
După vreo 30 de minute de mers, am intrat în primul orășel și vreme de vreo 2 km, pe stânga și pe dreapta, „spălătorii auto”. Mai exact câte un băiețaș cu un furtun într-o mână și o perie în cealaltă.
RoadTrip. Ziua 3. Vacanță în Tirana.
După vreo încă două ore de mers am ajuns în Tirana. Și aș vrea să fi avut un stalker profesionist care să-mi fotografieze fața când am văzut orașul. Pentru că ar fi fost priceless. Tirana arată ca Bucureștiul anilor ’90, într-o zi bună. Arhitectura orașului este de cea mai slabă calitate comunistă și, dacă nu ai ciocolată la îndemână să îți ridice moralul, intri în depresie după o tură de centru.
De exemplu, iată cel mai arătos bloc pe care l-am găsit în lunga plimbare prin centrul orașului. Ca idee, centrul (așa cum arată el) este varianta bună a orașului.
Maximum de dezamăgită, am așteptat să vină noaptea, sperând că mai salvez ceva din amintirile mele de aici. Și bine am făcut, pentru că lucrurile arată ușor diferit. Cea mai frumoasă clădire din oraș este Universitatea Politehnică, pe care o puteți vedea în imaginea de mai jos.
Turnul cu ceas, care a fost o lungă perioadă de timp cea mai înaltă clădire din oraș, alături de o moschee, arată considerabil mai bine pe timp de noapte. Același lucru îl pot spune și despre Muzeul Național, pe care îl puteți vedea în fotografia nr.2.
Interesant mi s-a părut că toate ministerele sunt „vecine”. Practic, câteva clădiri destul de drăguțe, construite de pe vremea când italienii ocupaseră Albania. Diferența arhitecturală este șocantă și, dat fiind faptul că sunt înconjurate de clădiri seci și comuniste, bijuteriile arhitecturale arată ca nuca-n perete.
Tot în centrul există un fel de Intercontinental de Albania, Tirana International Hotel, care pe timp de zi pare să cazeze toți comuniștii din istorie. Am profitat de venirea nopții și apariția luminițelor, ca să-i fac o poză și m-am băgat și eu în cadru, cu cel mai mare narcisism din istorie, sperând să aduc un strop de diversitate.
În Tirana ne-am întâlnit cu Besjan, un localnic cu studii la ASE, în București, care vorbește română mai bine decât jumătate din populația țării noastre. Besjan ne-a dus la SALT, un local foarte foarte fain unde mâncarea e bună, prețurile sunt considerabil mai mici decât în România (o friptură de vită costă în jur de 40 de lei), iar fetele de acolo par decupate din reviste. Localul este în cartierul Ish-Bllokut, un fel de main point of fun în Tirana.
Cât despre cazare, all good. Hotelul este chiar în centru, cazarea costă în jur de 40 de euro pe noapte, iar camera este chiar foarte ok (mult mai bine decât în Bulgaria, dar nu atât de faină precum cea din Skopje). Proprietarul este un albanez de treabă, foarte… prezent. Poate puțin prea prezent. Cine știe, poate așa este cultura lor, nu mă plâng.
Dacă vreți musai-musai să rămâneți aici o noapte, iată o listă de cazări la prețuri bune:
FOARTE IMPORTANT: Dacă ajungeți prin Albania și plănuiți să stați câteva zile, faceți o faptă bună și cumpărați-vă o cartelă de aici. 1200 de lek (aprox. 40 de lei) vă asigură internet nelimitat și 30 de minute internaționale pe mobil. Nu de alta, dar dacă nu faceți treaba asta, 1MB costă 8 euro.
De asemenea, să-i spună cineva băiatului de la Servicii Clienți Vodafone că Albania se află în Zona 2 și are Roaming pe zi. Costă 8 euro pe zi, dar există. Cu ocazia asta, poate aflu și cine și de ce l-a angajat, de a ajuns să spună (ca mulți alți angajați de la Servicii Clienți) să ignor ceea ce scrie pe site, pentru că știe el mai bine. Nu știe.
***
În concluzie:
1. Tirana a rămas blocată în anii ’90, din foarte multe puncte de vedere.
2. În Albania sunt foarte foarte multe poduri. Majoritatea nu au mai mult de 10 metri lungime, dar na… oamenilor le plac podurile.
3. Băieții de la „spălătoriile auto” par cu adevărat entuziasmați să te vadă trecând pe acolo.
4. Tirana are mulți câini maidanezi. Dacă nu stați în centru, chiar la bulevard, nu vă sfătuiesc să defilați noapte prin oraș.
5. Ce caut eu aici?!
P.S. Mâine urmează o nouă destinație. La mare de data aceasta, tot în Albania. Revin aici și vă povestesc ce și cum.
Buna
Interesante opiniile tale despre Tirana, desi par usor dezamagitoare pentru orice pornire turistica catre Albania. Totusi aici veti gasi si destinatii „high – class”, una dintre acestea fiind Sarande, pe care v-o recomand cu toata deschiderea. Mai multe informatii gasiti aici: http://invacante.ro/sarande-albania/
Vacante placute!
Dragă Adina,
Mulțumesc pentru informații 🙂 Urmează să mergem și în Sarande în câteva zile.
E adevărat că Tirana a fost o dezamăgire, dar litoralul albanez este o adevărată încântare 😀