Ce mai avem de arătat?

Mi-am început adolescența în epoca Andrè. Haine lucioase, țipătoare, mulate, platforme, codițe colorate și fete care se frecau de mama focului de tot ce prindeau în  cale – șezlong, masă, șemineu, băieți. You name it. Atunci au apărut și decolteurile uriașe, cărora nu le dădeam prea mare atenție, pentru că pe la 11 ani nu-ți stă gândul la asta. Sau mă rog, nu-ți stătea gândul la asta. Dar vorbim de sfârșitul anilor ’90 și a trecut mult timp de atunci.

Între timp, tehnologia a evoluat și a adus în casele noastre tot ce se putea aduce. Am văzut sâni, sutiene, chiloți și ce mai e pe lângă. Tot. Mai mult decât am crezut vreodată că o să văd. Și pot să înțeleg că nu-s toate la fel, că diferă, în funcție de posesoare, but I got the point.

În 2017, e suficient să deschizi televizorul pe orice canal de muzică sau să intri pe youtube și o să vezi vezi videoclipuri care ar face-o pe Emmanuelle să roșească (dacă v-ați născut în anii ’80 sau mai devreme, știți la cine mă refer). Dar și cu asta ne-am obișnuit atât de tare încât nici nu mai observăm multitudinea de sâni și fese care se scutură frenetic, în orice moment al zilei.

Ei, și-am făcut greșeala să cred că am văzut suficient. Că nu a mai rămas nimic de dat jos și că nimic nu mă mai poate surprinde. Și-apoi am văzut pe Facebook un share al următorului „articol”. Se pare că un cont de Instagram a lansat moda peisajelor cu un personaj special: fundul gol. Nu, nu sunt fotografii artistice.

Poate am îmbătrânit, poate nu înțeleg eu viața. Cine știe… Mă întreb, însă, ce mai avem de arătat?!