350 de mesaje pe Facebook, 50 de sms-uri și peste 70 de convorbiri telefonice. Ziua de ieri a fost una plină. Da, dragilor, am mai îmbătrânit un an. Dar am avut o zi plină de evenimente interesante, pe care vi le povestesc și vouă, aici.
Ziua mi-a început c-o floare cu peripeții, care cumva a devenit cea mai frumoasa din istoria mea cu flori. Are poveste. Și ce poveste! Și, vai, câți ani poartă în spate…
Am fost emoționată, surprinsă, melancolică, am pornit la vânătoare de riduri și de fire albe, am râs. Căci fiecare rid are un zâmbet atașat de el, ba de la ochi, ba de la buze. Și-o amintire. Și n-aș modifica nimic din semnele de fericire de pe fața mea, căci doar așa știu să trăiesc. Mereu zbenguită. Copil, cu cei dragi. Autoritară și obsedată, atunci când vine vorba despre muncă. Chiar și de ziua mea.
Am primit flori și cadouri. M-am făcut de râs de cel puțin două ori (se știe!). Am fost felicitată de random strangers, pe stradă. Am smotocit un prunc adorabil. Am fost respinsă cu aroganță de către o mâță neagră. Hehe. Zi frumoasă.
Dar vă spuneam că m-am făcut de râs. Iar. Mă urc în taxi, vorbind la telefon, cu brațul plin de flori și-un teanc de foi în mână. Termin de trăncănit, mă uit pe geam. Eram tot acolo. Ridic sprânceana la șofer și mă rânjesc la el… că noi de ce nu am plecat. Șoferul mustăcește și-mi spune chicotind. „Ați spus că vreți acasă”.„Păi, da”. „Eu nu știu unde locuiți”. Am râs din nou. Ce aiurită!
Seara s-a terminat acolo unde nu mă așteptam vreodată să ajung. La studio cu băieții, cântând. A fost frumos.
