Câteva lucruri despre MARȚEA SFIDĂRII

Aseară, 31 ianuarie 2017, pe la zece seara, ministrul Justiţiei, Florin Iordache, a anunţat că a trecut ordonanța de urgență care modifică Codul penal și Codul de procedură penală. Ordonanța menită să dezincrimineze infracțiuni, precum abuzul în serviciu sau neglijența. PROTESTE. Câteva ore mai târziu, pe la 1 noaptea, mai exact, OUG-ul a fost publicat în Monitorul Oficial.

Ne plac lucruri diferite. Lui X îi place albastru, lui Y îi place verde. X ține cu Steaua, Y cu Dinamo. X a votat cu opoziția, Y cu PSD. Și ambii cred că dreptatea e de partea lor și că opiniile lor reprezintă adevărul absolut, pe care ceilalți, în „micimea” lor, nu sunt capabili să îl perceapă.

Și e ok să nu fim de acord și să avem opinii și gusturi diferite. Nimeni nu trebuie să înjure pe nimeni pentru faptul că ne plac lucruri diferite. Atât doar că diferențele de opinie legate de culori și seriale nu distrug o țară. Să fii, însă, atât de orb legat de ceea ce se întâmplă, din simplul motiv că situația e creată de partidul pe care l-ai votat, distruge. Și-atunci se schimbă situația.

La protestul spontan de aseară au fost peste 10.000 de oameni. Și am îndurat cu toții frigul, atât pentru noi, cât și pentru cei care au votat PSD și ALDE. Nu ca să fim eroi sau ca să ne mulțumească cineva, ci pentru că ne este teamă.

Ne este teamă că România noastră dragă nu va mai fi loc bun pentru trăit și construit amintiri. Că Răul va învinge Binele. Că milioanele de vieți pierdute pentru obținerea democrației au fost în zadar.

Fără violență

La alegerile parlamentare de pe 11 decembrie 2016, PSD a obţinut 45,47% din voturi la Camera Deputaților și 45,67% la Senat. Din totalul celor care au ieșit la vot, nu din totalul populației. „Poporul a ales”.

Câteva săptămâni mai târziu au inceput protestele, iar cei din PSD spuneau că pot și ei să scoată oameni în stradă: susținătorii lor. Și-acum mă-ntreb: ce se va întâmpla dacă pe lângă grupul protestatarilor apare grupul fanilor PSD? Ce se întâmplă dacă un fan PSD se ia la harță cu un protestatar sau invers? Nimeni nu își dorește un război civil. Mă rog… nimeni dintre cei care au toate facultățile mintale.

Marțea sfidării

S-a protestat pașnic aseară în Piața Victoriei. Oamenii și-au strigat nemulțumirile și au cerut socoteală guvernanților pentru mișelie, trădare și corupție. Ne-au auzit probabil din fotoliile lor confortabile de acasă, în timp ce stăteau în halatele lor de mătase, cu un whiskey alături. La guvern mai erau doar jurnaliștii, închiși acolo de ore bune și jandarmii.

Iordache, Dragnea, Grindeanu, Tăriceanu – știau ce o să declanșeze. Știau că vom ieși în stradă. Știau că vor scandaliza o lume întreagă. Dar nu le-a păsat.

Altă întrebare!

Asta repeta aseară Iordache, printre respirații sacadate. A fost trimis ca mielul la tăiere într-un loc din care nu știa cum să fugă mai repede. Să se strecoare ca o lighioană a nopții. Am fost sfidați, fără strop de rușine, de un om mic și (sper) dezgustat de propria-i persoană. Pentru că niciun om întreg la minte nu ar accepta să rămână în istorie precum omul care a doborât democrația la comandă.

Când am auzit prima oară de ideea referendumului, vă spun sincer că mi-a fost din nou teamă. Aceeași oameni care au votat într-o majoritate covârșitoare PSD aveau să voteze din nou. Și ar fi votat, probabil, PRO și atunci chiar că nu mai era scăpare. Sau poate că ar fi votrat CONTRA.

Dar nu vom ști niciodată. Pentru că nu am primit șansa să ne exprimăm. Legea a trecut mișelește, pe la spatele nostru, în toiul nopții. Rușine!

România a devenit cunoscută la nivel global precum țara în care e legal să fii infractor. Dacă te prind, dai banii înapoi și gata. Dar hoțul neprins, știm sigur, este negustor cinstit. Politica a declarat război Justiției. 

Bunicii noștri s-au născut în război, părinții în comunism, iar noi speram „cu aroganță” că o să fim tinerii frumoși și liberi. Nu știm ce vine.

Ce știm, însă, este că și astăzi se iese la protest. Că oamenii sunt pe străzi de la 9 dimineața și vor veni și mai mulți. Cât încă mai avem acest drept. Și că nu vom pleca, sperând că poate ne aude cineva.

Nu pot să îi condamn pe cei care au votat PSD. Dar mă rog pentru un dram de luciditate, cât să înțelegem cu toții ce este greșit în toată situația asta. Poate încă mai există speranță pentru România de mâine.