Cel mai mare criminal în serie din România

Cel mai mare criminal în serie din România este… o femeie. Extraordinar de frumoasă, criminala ucidea pentru a se asigura că ea va fi ultima femeie din viaţa fiecărui bărbat care îi trecea pragul.

Cel mai mare criminal în serie din România
În decursul a 10 ani, unguroaica de origine română, Vera Renzi, a ucis 35 de bărbaţi, printre care şi fiul ei. Metodele sale erau crude, dar ceea ce urma fiecărei crime i-a înfiorat pe polițiști.

Văduva neagră a României

Se presupune că Vera s-a născut în 1903, în București, în urma căsătoriei dintre un om de afaceri ungur și o tânără unguroaică ce aparţinea micii nobilimi din România. Copilăria și-o petrece la București, acolo unde rămâne până la vârsta de 13 ani, când mama ei moare. La scurt timp, Vera se mută la Berkerekul, oraş din fosta Iugoslavie, unde tatăl său deținea o moșie.


Adolescenţa îi este marcată de diverse poveşti amoroase cu bărbaţi de toate vârstele, de la elevi de liceu până la bancheri și oameni de afaceri. Deși este o obișnuită a ziarelor de scandal ale vremii, bancherul austriac Karl Schilk o ia de nevastă și îi dăruiește un fiu, Lorenzo. La mai puţin de un an de la nașterea băiatului lor, Karl dispare într-un mod misterios.

Vera le explică apropiaţilor că soţul a părăsit-o şi că a decedat ulterior într-un accident de maşină în România. Deși decesul nu este confirmat de autorități, femeia începe să poarte doliu.

Aproape un an mai târziu, Vera se mărită din nou cu Joseph Renczi, recunoscut în lumea mondena pentru frumuseţea sa şi pentru numărul mare de amante pe care le avea.
Cuplul nu se bucura prea mult de liniştea unei căsnicii, căci Joseph, obişnuit cu vechile sale obiceiuri, începe să îşi inşele cu nonșalanță tânăra soţie. Vera află repede despre indiscrețiile soțului ei, iar la scurt timp, Joseph este lovit de o boală misterioasă şi nu se mai poate ridica din pat.

Cu un devotament exemplar, Vera îl îngrijeşte seară de seară. Moartea inexplicabilă a lui Joseph, care survine la numai câteva luni după îmbolnăvire, nu ridica semne de întrebare autorităţilor locale, iar castelană de la Berkerekul este lăsată, din nou, în pace.

Vera începe să poarte din nou doliu, dar nu o ține prea mult. În scurt timp, tânăra devine sufletul petrecerilor din tumultoasa viaţa de noapte de la Viena. Însoţită întotdeauna de o mare de admiratori, Vera se retrage din când în când cu câte unul dintre aceştia la conacul sârbesc. În mai puţin de 10 ani, peste 30 de bărbaţi treg pragul castelanei, fără a se mai întoarce vreodată. Vera îşi alegea cu atenţie victimele: erau doar străini veniţi ocazional de la Viena, despre care autorităţile din Serbia nu aveau nicio informaţie.

În ciuda precauţiilor, Vera Renczi face o greşeală: se îndrăgosteşte de un anume Milorad, un bancher sârb, căsătorit, cu 20 de ani mai în vârstă decât ea. Ca să-şi justifice absenţa prelungită, bancherul îi spune soţiei sale că pleacă într-o călătorie de afaceri, dar cum zilele treceau fără ca acesta să dea un semn de viaţă, bănuielile încoltesc în mintea soţiei. La fel de influentă ca şi Vera, ea află rapid de relaţia celor doi şi cere jandarmeriei să înceapă o anchetă.

Suprizele încep să apară odată cu prima vizită a jandarmilor la conacul de la Berkerek. „Ştiam că veţi veni să mă vizitaţi, domnilor!”, le spune Vera Renczi oamenilor legii. Ea nu neagă legatura cu Milorad şi chiar dă o declaraţie scrisă prin care recunoaşte faptul că acesta i-a fost amant în ultimele luni. În schimb, precizează că relaţia s-a rupt în momentul în care a aflat ca bancherul este căsătorit și încearcă să le insufle jandarmilor că e posibil ca Milorad să se fi sinucis. Jandarmii părăsesc conacul fără a pune alte întrebări. Cazurile de infidelităţi şi părăsiri de domiciliu erau numeroase chiar şi la acea vreme.Ne

mulțumită de căutările autorităților, soția lui Milorad pornește singură o anchetă. Descoperă în hainele lui Milorad un bilet de dragoste de la Vera și apoi află despre dispariția soților acesteia. Autoritățile descind din nou la conacul Verei care negă de data asta că ar fi avut vreo relație cu Milorad, dar este confruntată cu propria declaraţie și cu biletul.

Prima percheziţie a conacului nu aduce nimic. Nu mai rămânea decât cripta familiei, cea ale cărei chei se aflau în permanenţă asupra tinerei. Fără să se opună, aceasta deschide uşa şi îi însoţeşte pe jandarmi pe scara în spirală care conducea către subsolul întunecat al conacului.

35 de sicrie de zinc, aşezate în cerc, încadrau camera luminată doar de câteva lumânari. Fiecare sicriu avea o eticheta pe care era notat, elegant, un nume. În mijocul camerei se afla un fotoliu, iar lângă acesta se găsea un sfesnic bisericesc cu o lumânare pe jumătate arsă, precum şi o sticla şi o cupă de sampanie. În faţa jandarmilor, Vera îşi începe confesiunea, un monolog sinistru. La cel de-al doisprezecelea sicriu, Vera se prăbuşeşte, izbucnind în plâns. Era sicriul propriului ei fiu, pe care îl omorâse pentru că îi aflase secretul.

Conform propriilor declaraţii, Vera Renczi şi-ar fi ucis primul soţ, pe Karl Schick, cu o doză de arsenic şi la fel se întâmplase şi cu Joseph Renczi. Mai mult, ea recunoşte ca l-a închis pe Joseph în sicriu încă înainte de a-şi da ultima suflare.

Ceea ce a urmat este lesne de închipuit. Toţi cei care i-au trecut pragul au luau drumul criptei din Berkerek, în urma unei puternice doze de arsenic. Lui Milorad, ultimul din lista victimelor, fusese nevoită să îi ofere, pe deasupra, o puternica doza de stricnina, pentru ca efectul otrăvii să fie imediat.

Vera simţea o plăcere stranie să ştie ca ea, şi nimeni alta, a fost ultima femeie din viaţa fiecărui bărbat care îi trecuse pragul. În liniştea sumbră a criptei, ea se reculegea adesea, delectându-se cu o cupă de şampanie şi vorbind cu fantomele celor ucişi.

Condamnată la moarte, Vera scapă cu închisoare pe viaţă, întrucât femeile nu puteau fi executate în Yugoslavia acelor vremuri. În închisoare, starea eise agravează. În celula în care era închisă, Vera Renczi se credea înconjurată de toţi cei pe care îi ucisese şi le vorbea acestora ore întregi cu voce tare. Schizofrenică, Vera este transferată într-un ospiciu, acolo unde moare în urma unei hemoragii cerebrale, cu puţin înaintea începerii celui de Al Doilea Război Mondial.

Cazul său ramanea în istoria criminalisticii sub numele de cazul Văduvei Negre.

1 comment

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: