Observ că există o luptă acerbă pe Facebook între fumători și nefumători. Se contrazic, se ceartă, se înjură. Ți-e mai mare dragul să vezi cum prietenii ăia pe care îi credeai niște oameni educați aruncă fără probleme cu insulte, indiferent de ce parte a baricadei se află. S-a zis de mame, morți, răniți, sfinți și sunt aproape sigură că s-au și inventat câteva înjurături noi. Putem să ne oprim pentru o secundă?
Sunt fascinată de fiecare dată când văd cum o problemă existentă de la Adam și Eva trezește spiritele belicoase doar ocazional. Eventual atunci când se dă mai mult de o știre pe subiectul respectiv. Și mă minunez toate cele maximum 7 zile cât durează scandalul văzând cum totul se transformă într-o competiție infantilă.
Unii nefumători strigă „victorie” pe Facebook, de parcă au făcut ei cu mânuțele lor legea. Nu cred că am văzut vreodată (până ieri și astăzi) pe cineva să aibă statusuri precum „M**e fumătorilor cu mirosul lor de că**t. Ce mă bucur că o să stați ca jegurile în frig, așa cum meritați!”. M-a întristat. Și nu pentru că, vai, cât o să stau în frig, ci pentru că văd cum ne încărcăm de ură pe zi ce trece, din toate prostiile. S-a interzis fumatul în locurile publice. Aplauze! Așa… Și?!
Unii fumători reacționează cel puțin la fel de violent și „amenință” (mă și amuză) că, vai, cât fum o să le sufle ei în față trecătorilor nefumători sau nefumătorilor de la terase. Așa…. o să le arătați voi lor, zmeilor!
Ce-i cu tâmpenia asta?! Când am devenit cu toții atât de veninoși încât să abuzăm de fiecare subiect pentru a jigni pe cineva?! What is wrong with you people?!
Vreau să le mulțumesc pe această cale prietenilor mei nefumători care mă acceptă așa cum sunt. Celor care nu mi-au ținut niciodată predici să mă las de fumat, așa cum nu le-am ținut nici eu să se apuce. Celor care au înțeles că un viciu sau o plăcere (alegeți voi denumirea) nu mă face un om mai puțin bun. Celor care știu că de câte ori stau pe lângă un nefumător fac tot posibilul să nu-i suflu fum în față. Celor care știu că n-aș fuma în viața mea pe lângă un copil. Celor care știu cât scandal fac de câte ori văd pe cineva aruncând ceva pe jos, fie și un chiștoc. Celor care mi-au scris astăzi mai în glumă, mai în serios, să mă îmbrac gros, ca să nu răcesc atunci când ies în fața restaurantului să fumez.
Celor care au înțeles că respectul vine din ambele părți și se întâmplă în formă continuată.
Mi-ar plăcea să nu ne mai împărțim de fiecare dată în două tabere care se urăsc de moarte. Să ne amintim că există lucruri mai importante decât un scandal continuu pe Facebook. Să încercăm să ne exprimăm opiniile într-un mod mai elegant și mai demn. Dacă se poate. Mie așa îmi place să cred.
