Taxă pe barbă

Fie că eşti hipster, lumbersexual sau pur şi simplu nebărbierit, o treabă este clară: eşti #pebarbata. Ce-ai zice, totuşi, să plăteşti o taxă pentru treaba asta?!

taxa pe barba

Înainte să-ţi bagi aparatul de bărbierit în funcţiune şi să pui acatiste defăimătoare la adresa mea la cea mai apropiată Biserică, fii pe pace! Este un articol despre trecut. Sper. Asta dacă nu îi vine cuiva vreo idee…

A fost odată un bărbat, pe numele lui Petru cel Mare, care a fost unul dintre cei mai mari conducători ai Rusiei. Pe 26 aprilie 1698, liderul rus a convocat o întrunire cu toţi liderii săi şi le-a tăiat barba şi mustăţile personal. Ca să-i aducă în rând cu lumea modernă din Europa de Vest, nu de altceva.

Apoi, a dat o lege de toată frumuseţea: toţi bărbaţii care insistau totuşi să poarte barbă, cu excepţia ţăranilor şi a preoţilor, erau obligaţi să plătească o taxă anuală: taxa pe barbă. Şi, dacă asta nu vi se pare suficient, aflaţi că pe lângă taxa, care nu era una modică, bărboşii timpului purtau obligatoriu o medalie pe care era inscripţionat: Bărbile sunt un ornament ridicol.

Legenda spune că o lege asemănătoare a fost instituită şi de Henry VIII al Angliei, dar taxa varia în funcţie de statutul social al purtătorului. Fiica regelui, Elisabeta I, a democratizat procesul, singurele plătitoare de taxe fiind bărbile mai vechi de două săptămâni.

O altă legendă arată faptul că nici comuniştii nu erau fanii bărbilor. Orice bărbat cu barbă era considerat intelectual, deci un pericol pentru regim.

Ce spuneţi, băieţi?!

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: