La 30 de minute de mers cu mașina de Mostar spre Dubrovnik, undeva în zare, pe partea stângă, vei vedea ruinele unui castel, mai exact fortăreața Pocitelj. Just FYI, orașul Pocitelj a fost înființat în 1383 de regele bosniac Stjepan Tvrtko I și s-a aflat în Regatul Bosniei până când turcii au reușit în cele din urmă să-l cucerească.
Ulterior, în 1878, a început domnia austro-ungară, astfel că orașul și-a pierdut importanța strategică militară, ceea ce a dus la depopularea și deteriorarea structurală a orașului, dar l-a lăsat neatins de modernizare, astfel încât a rămas în forma sa originală.
Parcare se găsește mai greu, dar poate ai noroc și nu este foarte aglomerat. Oricum ar fi, merită să oprești aici la o vizită. Mare grijă când faci stânga să intri în parcare. Oamenii conduc ca nebunii pe acolo.
Acum, n-o să te mint: ai de urcat scări. Multe scări. TOATE scările. Primăvara și toamna probabil că nu este atât de rău. Numai că eu am fost vara. Vara! Erau 42 de grade. Și eu urcam scări.
O să vrei să te oprești și să te întorci la mașină. De mai multe ori. Dar dacă ești super isteț, o să îți iei un suc de rodii sau o apă de la baza scării (de preferat 2 sticle), o să vânezi zonele cu umbră și o să faci scurte pauze de tras răsuflarea și o să mă poți blestema în gând (sau cu voce tare) că te-am trimis să vizitezi locul acesta. Mai ales când ajungi în vârf și primul lucru pe care îl vezi este ăsta:
Ei, când ajungi aici, te rog tare mult să mai faci câțiva pași. Nu de alta, dar ar fi păcat să ratezi priveliștea cu râul Neretva. Crede-mă! Este splendid!
Evident, la coborâre este mult mai ușor și, bonus, pleci în gând cu o imagine senzațională. Extra tip for girls: rochiile sunt extra recomandate, cu mențiunea că ideal ar fi să nu fie foarte scurte (din motive evidente). Spun asta pentru că la coborâre erau câteva fete în pantaloni scurți care arătau de parcă au făcut pe ele de la transpirație. Also, încălțăminte sport. Musai. Mai jos și o poză cu mine, nu de alta, dar eram foarte fashion, given the surroundings.
