Jackie, poezia durerii șoptită sacadat

Un film static, dar copleșitor și plin de emoție, Jackie m-a cucerit încă din primele minute. Contrar criticilor primite pentru lipsa de acțiune și de suspans din film, interpretarea magistrală a frumoasei Natalie Portman construiește frame cu frame ceea ce îmi va rămâne în memorie ca o poezie a durerii șoptite sacadat.

Filmul povestește în cele mai mici detalii zilele care au urmat asasinării lui JFK și o are în prim-plan pe Jackie Kennedy, în toate stările sale.

Asistăm la intimitatea grotească a durerii desfășurată majestuos de la momentul în care Jackie refuză să își schimbe costumul pătat de sânge până la îndepărtarea acestuia. Un mix de stări, de la șoc la teamă, la durere și la furie, însoțește fiecare mișcare pe care Prima Văduvă a Americii o face în acest interval.

Vanitoasă, demnă, inteligentă, dominantă, oscilând între un spirit devastat și mecanic și un narcisism patologic, Jackie plănuiește pas cu pas înmormântarea soțului ei, asigurându-se că acesta va rămâne întipărit în istorie și, odată cu el, și ea.

Sursa de inspirație pentru ultimul drum al președintelui american a fost înmormântarea lui Abraham Lincoln, iar scenele pregătirii tristului eveniment sunt atât de încărcate emoțional, încât te transportă automat în interiorul filmului.

Zilele care au urmat asasinării președintelui sunt povestite de Jackie Kennedy într-un interviu acordat unui jurnalist, moment care ne oferă o perspectivă și mai amplă asupra Primei Doamne.

Cu o intonație extrem de enervantă (din punctul meu de vedere), dar perfect redată de către Natalie Portman, Jackie se dezvăluie așa cum nu mai fusese văzută niciodată: obsedată de aparențe și de ideea de a rămâne în istorie, meticuloasă, dramatică, impunătoare.

There’ll be great presidents again… but there’ll never be another Camelot. Don’t let it be forgot, that there once was a spot, for one brief shining moment that was known as Camelot.

Fumează țigară după țigară, în timpul interviului, povestind aproape mecanic mare parte din timp. Și-ar fi dorit o publicitate și mai mare a evenimentului funerar, dar și mai multă durere de la participanți. Dar asta nu o împiedică să dicteze jurnalistului scenariul viitorului articol: „Eu nu fumez!”.

Povestea familiei Kennedy a fost presărată de-a lungul timpului cu zeci de scandaluri, extrem de promovate în media. Chiar și așa, Jackie este un film care trebuie văzut.

Natalie Portman este mult mai frumoasă decât Jackie Kennedy, dar reușește să o joace magistral. După ce a studiat timp îndelungat turul televizat al Casei Albe, făcut de Jackie Kennedy în 1962 și o serie de interviuri ale Primei Doamne cu istoricul Arthur Schlesinger efectuate în 1964, Portman a învățat fiecare pauză de respirație și fiecare inflexiune, pentru a reproduce cât mai bine vocea lui Jackie.

You’ve got the patrician debutante and the prep-school side that informs it. You’ve got this lost-fortune/Long Island/New York/Bouvier/‘Grey Gardens’ aspect to it. You’ve got the Marilyn influence, with that breathy voice, evoking what is perceived as a ‘feminine’ way to speak in public.

Jackie nu este un film pe care să îți dorești să îl revezi din nou și din nou, dar cu siguranță trebuie văzut. Recomandarea mea ar fi ca înainte să îl vedeți să recitiți un rezumat al întâmplărilor din acea perioadă, ca să înțelegeți mai bine subtilitățile.